conjurátă s. f., pl. conjuráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Conspirator. – Din fr. conjuré.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJURÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o conjurație; complotist; conspirator. /v. a conjura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJURÁT, -Ă s.m. și f. (Rar) Conspirator. [< conjura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJURÁT, -Ă s. m. f. complotist. (< fr. conjuré, lat. coniuratus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJURÁT s. v. complotist, conspirator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conjurát s. m., pl. conjuráți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conjurát, -ă adj. și s. (lat. conjuratus). Conspirator, complotist.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink