CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJURÁȚIE ~i f. rar Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; complot; conspirație. [Art. conjurația; G.-D. conjurației; Sil. -ți-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJURÁȚIE s.f. (Rar) Conspirație, complot. [Gen. -iei, var. conjurațiune s.f. / cf. lat. coniuratio, fr. conjuration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJURÁȚIE s. f. complot. (< fr. conjuration, lat. coniuratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJURÁȚIE s. v. complot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conjuráție s. f. (sil. -ți-e), art. conjuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conjuráției; pl. conjuráții, art. conjuráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conjurațiúne f. (lat. conjuratio, -ónis). Conspirațiune, complot. Farmece, lucrurĭ magice. Rugăcĭune insistentă și umilă. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink