CONJUNCTIVITĂ, conjunctivite, s. f. Inflamație a conjunctivei, care se manifestă prin roșeață, senzația de corp străin în ochi și secreție abundentă. – Din fr. conjonctivite.

conjunctivită sf [At: YGREC, M. N., ap. Da ms / Pl: ~te / E: fr conjonctivite] (Med) Inflamație a conjunctivei, care se manifestă prin roșeață, mâncărime și secreție abundentă.

CONJUNCTIVITĂ, conjunctivite, s. f. Inflamație a conjunctivei, care se manifestă prin roșeață, mâncărime și secreție abundentă. – Din fr. conjonctivite.

CONJUNCTIVITĂ, conjunctivite, s. f. Inflamație a conjunctivei ochiului.

CONJUNCTIVITĂ s.f. (Med.) Inflamație a conjunctivei. [Cf. fr. conjonctivite].

CONJUNCTIVITĂ s. f. inflamație a conjunctivei. (după fr. conjonctivite)

CONJUNCTIVITĂ ~e f. Boală contagioasă a ochilor, cauzată de o infecție virotică, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea conjunctivei, mâncărime și secreție abundentă a glandelor lacrimogene. ~ catarală. /<fr. conjonctivite

conjunctivită f. Med. inflamațiunea conjunctivei: conjunctivită granuloasă.

*conjunctivítă f., pl. e (d. conjunctivă). Med. Inflamațiunea membraneĭ conjunctive: conjunctivită granuloasă.

conjunctivită (desp. -junc-ti-) s. f., g.-d. art. conjunctivitei; pl. conjunctivite

conjunctivită (-junc-ti-) s. f., g.-d. art. conjunctivitei; pl. conjunctivite

conjunctivită s. f. (sil. -junc-), pl. conjunctivite

conjunctivită

CONJUNCTIVITĂ GRANULOASĂ s. v. trahom.