11 definiții pentru conjunct

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJUNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.) – Din lat. conjunctus. Cf. fr. conjoint.

CONJUNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.) – Din lat. conjunctus. Cf. fr. conjoint.

conjunct, ~ă a [At: CLIMESCU, A. 246 / Pl: ~cți, ~e / E: lat conjunctus] 1 Unit. 2 (Îs) Regulă ~ă Operație prin care se determină raportul dintre două cantități (monede, măsuri etc.) cu ajutorul altui raport cunoscut, pe care fiecare dintre ele îl are cu una sau mai multe cantități determinate. 3 (Îs) Forme ~e Forme scurte ale prezentului indicativ persoana I singular (-s) și persoana a III-a singular și plural (-i, -s) ale verbului „a fi”. 4 (Îas) Forme neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ singular și plural (-mi, mi-, -ți, ți- etc.).

CONJUNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (Mai ales în expr.) Forme conjuncte = formele prescurtate ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului «a fi» și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți-, -le sau le- etc.).

CONJUNCT, -Ă adj. (Gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se întîlnesc la prezentul indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ singular și plural ale pronumelui personal. [< lat. coniunctus].

CONJUNCT, -Ă adj. intim legat, strâns unit. ◊ (gram.) forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz.) treaptă conjunctă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă. (< lat. coniuctus, fr. conjoint)

CONJUNCT ~tă (~ți, ~te) Care este prescurtat. ◊ Forme ~te forme scurte ale verbului a fi la indicativ prezent și forme neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ. /<lat. conjunctus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conjunct adj. m., pl. conjuncți; f. conjunctă (desp. -junc-tă), pl. conjuncte

conjunct adj. m., pl. conjuncți; f. conjunctă (-junc-tă), pl. conjuncte

conjunct adj. m., pl. conjuncți; f. sg. conjunctă (sil. -junc-), pl. Conjuncte

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONJUNCT, -Ă adj. (< lat. conjunctus): în sintagmele formă pronominală conjunctă și formă verbală conjunctă (v.).

conjunctă (< lat. coniugere „a uni”). Treaptă c., treaptă* care urmează alteia sau o precede imediat, la interval* de secundă*; treptele care se succed la interval mai mare de o secundă se numesc disjuncte. ♦ În teoria clasică elină, conjuncția tetracordurilor* sistemului (II, 3) modal (v. systema teleion) se realiza pe aceeași treaptă (synaphé), iar disjuncția tetracordurilor prin intervalul de secundă mare (diazeuxis). V. cromatism.

Intrare: conjunct
conjunct adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjunct
  • conjunctul
  • conjunctu‑
  • conjunctă
  • conjuncta
plural
  • conjuncți
  • conjuncții
  • conjuncte
  • conjunctele
genitiv-dativ singular
  • conjunct
  • conjunctului
  • conjuncte
  • conjunctei
plural
  • conjuncți
  • conjuncților
  • conjuncte
  • conjunctelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conjunct, conjunctăadjectiv

  • 1. Intim legat, strâns unit. MDN '00
    • chat_bubble gramatică (în) sintagmă Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 singular (-s) și persoana a 3-a singular și plural (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ singular și plural (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble muzică (în) sintagmă Treaptă conjunctă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.