CONJUGÁL, -Ă, conjugali, -e, adj. Care ține de soți, privitor la căsătorie. – Din fr. conjugal, lat. conjugalis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Joseph
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONJUGÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de soți; legat de căsătorie; propriu soților. /<fr. conjugal, lat. conjugalis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONJUGÁL, -Ă adj. Privitor la căsătorie sau la căsătoriți. [Cf. fr. conjugal, lat. coniugalis].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONJUGÁL, -Ă adj. referitor la căsătorie; matrimonial. (< fr. conjugal, lat. coniugalis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONJUGÁL adj. casnic, matrimonial, (livr.) marital, (înv.) căsătoresc, căsnicesc, soțiesc. (Viață ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
conjugál adj. m., pl. conjugáli; f. sg. conjugálă, pl. conjugále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*conjugál, -ă adj. (lat. con-jugalis, d. conjugium, căsătorie. V. jug). Relativ la căsătorie: legătură conjugală. Adv. Conform căsătoriiĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
triunghi conjugal expr. (livr.) căsnicie în care unul dintre soți este infidel, întreținând relații sexuale cu o terță persoană.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink