CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁRE s.f. Acțiunea de a conjectura; judecată făcută după aparențe. [< conjectura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

conjecturáre s. f., g.-d. art. conjecturării; pl. conjecturări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe, a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink