CONJECTURÁL, -Ă, conjecturali, -e, adj. Întemeiat pe conjecturi, pe aparențe sau pe supoziții; neîntemeiat. – Din fr. conjectural.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de conjectură; propriu conjecturii. /<fr. conjectural
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁL, -Ă adj. Întemeiat pe conjecturi, pe presupuneri, pe aparențe; neîntemeiat. [< fr. conjectural].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁL, -Ă adj. întemeiere de conjecturi, de aparențe; neîntemeiat. (< fr. conjectural)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁL adj. v. ipotetic, presupus, prezumtiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conjecturál adj. m., pl. conjecturáli; f. sg. conjecturálă, pl. conjecturále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conjecturál, -ă adj. (fr. conjectural). Bazat pe conjecturĭ: medicina e adese-orĭ o știință conjecturală. Adv. În mod conjectural.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink