CONIMETRU, conimetre, s. n. Aparat care captează praful dintr-un anumit volum de aer și-l fixează pe plăci de sticlă spre a fi examinat la microscop. – Din fr. conimètre.

conimetru sn [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr conimètre] Aparat cu ajutorul căruia se captează praful dintr-un anumit volum de aer și se fixează pe plăci de sticlă spre a fi examinat ulterior la microscop. corectat(ă)

CONIMETRU, conimetre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se captează praful dintr-un anumit volum de aer și se fixează pe plăci de sticlă spre a fi examinat ulterior la microscop. – Din fr. conimètre.

CONIMETRU s.n. Aparat folosit pentru determinarea cantității de praf din atmosferă. [< fr. conimètre].

CONIMETRU s. n. aparat folosit în conimetrie. (< fr. conimètre)

CONIMETRU ~e n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se determină concentrația de praf din aer. /<fr. conimetre

conimetru (desp. -me-tru) s. n., art. conimetrul; pl. conimetre

conimetru (-me-tru) s. n., art. conimetrul; pl. conimetre

conimetru s. n. (sil. -tru), art. conimetrul; pl. conimetre

CONI-₂, v. CONIO-₁. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de determinare a pulberilor din atmosferă prin examen microscopic; sin. goniometrie; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru determinarea cantității de praf din atmosferă; sin. coniometru.