CONICITATE, conicități, s. f. Mărime caracteristică a unui trunchi de con² drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; p. ext. formă conică. – Din fr. conicité.

conicitate sf [At: IOANOVICI, TEHN. 366, cf 341 / Pl: ~tăți / E: fr conicité] 1 Mărime caracteristică a unui trunchi de con² drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic, raportată la lungimea acestuia. 2 (Pex) Formă conică.

CONICITATE s. f. Mărimea caracteristică a unui trunchi de con² drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; p. ext. formă conică. – Din fr. conicité.

CONICITATE s.f. (Mat.) Mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică. [Cf. fr. conicité].

CONICITATE s. f. mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, diferența dintre diametrul mare și cel mic, raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică. (< fr. conicité)

CONICITATE f. rar Caracter conic. /<fr. conicité

conicitate s. f., g.-d. art. conicității; pl. conicități

!conicitate s. f., g.-d. art. conicității; pl. conicități

conicitate s. f., g.-d. art. conicității