CONIÁC, coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietăți, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

CONIÁC ~uri n. Băutură alcoolică tare preparată din distilat de vin și păstrată un timp anumit în butoaie de stejar. [Sil. co-niac] /<fr. cognac
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONIÁC s.n. Băutură alcoolică tare, care se obține prin distilarea vinului. [Pron. co-niac. / < fr. cognac, cf. Cognac – oraș în Franța].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONIÁC I. s. n. băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea vinului. II adj. inv. de culoarea coniacului (I). (< fr. cognac)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coniác s. n. (sil. -ni-ac), pl. coniácuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*coniác, V. coñac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*coñác n., pl. urĭ (după numele orașuluĭ Cognac din Francia, celebru pin [!] rachiurĭ). Un fel de rachiŭ făcut din vin și care are coloarea [!] ceaĭuluĭ. V. rom.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink