CONGRUÉNT, -Ă, congruenți, -te, adj. 1. Care concordă, care coincide; corespunzător, coincident, echivalent. 2. (Despre numere întregi) Care dau același rest la împărțirea cu un număr întreg. 3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi făcute să coincidă una cu alta printr-o deplasare. [Pr.: -gru-ent] – Din fr. congruent, lat. congruens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRUÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care concordă; cu proprietatea de a coincide; corespunzător; coincident; echivalent. Figuri ~te. 2) (despre numere întregi) Care, fiind împărțite la un număr întreg, dau același rest. [Sil. -gru-ent] /<fr. congruent, lat. congruens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRUÉNT, -Ă adj. Care se potrivește exact cu altceva; corespunzător, echivalent. ◊ Numere congruente = numere care dau același rest când sunt împărțite la un divizor comun; figuri congruente = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. [Pron. -gru-ent. / < fr. congruent, cf. lat. congruens – care se potrivește].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRUÉNT, -Ă adj. care concordă, coincide; corespunzător, echivalent. ♦ numere ĕ = numere care dau același rest când sunt împărțite la un divizor comun; figuri ĕ = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. (< fr. congruent, lat. congruens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRUÉNT adj. v. coincident, concordant, corespunzător, echivalent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

congruént adj. m. (sil. -gru-ent), pl. congruénți; f. sg. congruéntă, pl. congruénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*congruént, -ă adj. (lat. cóngruens, -éntis). Care se potrivește (convine): gest congruent cu vorba.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink