2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONGREGAȚIONIST, -Ă, congregaționiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. congrégationniste.
CONGREGAȚIONIST, -Ă, congregaționiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. congrégationniste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONGREGAȚIONIST, -Ă s.m. și f. Membru al unei congregații. [Pron. -ți-o-. / < fr. congrégationniste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONGREGAȚIONIST, -Ă s. m. f. membru al unei congregații. (după fr. congréganiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONGREGAȚIONIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Membru al unei congregații. /<fr. congrégationniste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*congregaționíst, -ă s. și adj. (d. lat. congregátio, -ónis, congregațiune). Care face parte dintr’o congregațiune, maĭ ales religioasă. – Răŭ zis congreganist (fr. congréganiste).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
congregaționistă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. congregaționistei; pl. congregaționiste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
congregaționistă s. f. (sil. -ți-o-), pl. congregaționiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!congregaționist (desp. -ți-o-) adj. m., s. m., pl. congregaționiști; adj. f., s. f. congregaționistă, pl. congregaționiste corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
- silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: -ți-o-nist
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
congregaționist, congregaționiștisubstantiv masculin congregaționist, congregaționistăadjectiv congregaționistă, congregaționistesubstantiv feminin
- 1. (Membru) al unei congregații. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:
- congrégationniste MDA2 DEX '09 DEX '98 DN