CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Organizație religioasă catolică, alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase. 3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință de studiu a sinoadelor generale; p. ext. adunare religioasă. – Din fr. congrégation, lat. congregatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGREGÁȚIE ~i f. (la catolici) 1) Asociație a călugărilor care aparține aceluiași ordin. 2) Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 3) Adunare a clericilor. [Art. congregația; G.-D. congregației; Sil. -ți-e] /<fr. congrégation, lat. congregatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGREGÁȚIE s.f. 1. Reuniune de călugări și călugărițe catolice aparținând aceluiași ordin religios. 2. Adunare de prelați însărcinată de papă cu examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 3. Departament în organizarea centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință a sinoadelor generale; (p. ext.) adunare religioasă. [Gen. -iei, var. congregațiune s.f. / cf. fr. congrégation, it. congregazione, lat. congregatio – reunire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGREGÁȚIE s. f. (în biserica catolică) 1. ordin monahal ◊ ramură a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase. 3. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 4. departament al curiei papale, condus de un cardinal. 5. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă. (< fr. congrégation, lat. congregatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGREGÁȚIE s. (BIS.) ordin călugăresc, ordin monahal. (La catolici, ordinul monahal se numește ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

congregáție s. f. (sil. -ți-e), art. congregáția (sil. -ți-a), g.-d. art. congregáției; pl. congregáții, art. congregáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*congregațiúne f. (lat. congregátio, -ónis, d. grex, gregis, turmă. V. agregațiune). Societate religioasă. Adunare de prelațĭ la Roma p. examinarea oare-căror afacerĭ: congregațiunea indicelui. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink