CONGRATULÁRE, congratulări, s. f. Acțiunea de a (se) congratula și rezultatul ei; congratulație. – V. congratula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRATULÁRE s.f. (Fam.) Acțiunea de a (se) congratula; felicitare; congratulație. [< congratula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRATULÁRE s. v. felicitare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

congratuláre s. f. → gratulare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRATULÁ, congratuléz, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) felicita (reciproc). – Din fr. congratuler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRATULÁ vb. I. tr., refl. (Fam.) A (se) felicita (reciproc). [< it. congratularsi, fr. congratuler, lat. congratulari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRATULÁ vb. tr., refl. a (se) felicita (reciproc). (< fr. congratuler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRATULÁ vb. v. felicita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

congratulá vb., ind. prez. 1 sg. congratuléz, 3 sg. și pl. congratuleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink