opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONGLĂSUIRE, conglăsuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. – V. conglăsui.

CONGLĂSUIRE, conglăsuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. – V. conglăsui.

conglăsuire sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 280 / Pl: ~ri / E: conglăsui] 1 Aprobare. 2 Învoire. 3 Acord unanim. 4 (Îlav) În ~ În unanimitate.

CONGLĂSUIRE, conglăsuiri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. Propunerea... se primește în conglăsuire. NEGRUZZI, S. I 74.

CONGLĂSUI, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. – Con1- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea).

CONGLĂSUI, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. – Con1- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea).

conglăsui vi [At: BĂLCESCU, M. V. 420 / P: ~su-i / Pzi: ~esc / E: con1- + glăsui] (Înv) 1 A fi de acord cu cineva. 2 A se potrivi cu cineva.

CONGLĂSUI, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A fi de acord, a se potrivi cu..., a corespunde.

conglăsuì v. a fi de acord, a se rosti unanim: Mihaiu văzând că simțămintele boierilor conglăsuiesc cu ale sale BĂLC. [Neologism modelat după germ. übereinstimmen].

*conglăsuĭésc v. intr. (con- și glăsuĭesc, după rus. so-glasitĭ-sĕa orĭ germ. überein-stimmen). Rar. Îs de acord, mă potrivesc în gînd. V. soglăsuire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conglăsuire (înv.) s. f., g.-d. art. conglăsuirii; pl. conglăsuiri

conglăsuire (înv.) s. f., g.-d. art. conglăsuirii; pl. conglăsuiri

conglăsuire s. f. → glăsuire

conglăsui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conglăsuiesc, 3 sg. conglăsuiește, imperf. 1 conglăsuiam; conj. prez. 1 sg. să conglăsuiesc, 3 să conglăsuiască

conglăsui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conglăsuiesc, imperf. 3 sg. conglăsuia; conj. prez. 3 să conglăsuiască

conglăsui vb. → glăsui

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONGLĂSUIRE s. v. unanimitate

conglăsuire s. v. UNANIMITATE.

CONGLĂSUI vb. v. concorda, corespunde, potrivi.

conglăsui vb. v. CONCORDA. CORESPUNDE. POTRIVI.

Intrare: conglăsuire
conglăsuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conglăsuire
  • conglăsuirea
plural
  • conglăsuiri
  • conglăsuirile
genitiv-dativ singular
  • conglăsuiri
  • conglăsuirii
plural
  • conglăsuiri
  • conglăsuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: conglăsui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conglăsui
  • conglăsuire
  • conglăsuit
  • conglăsuitu‑
  • conglăsuind
  • conglăsuindu‑
 singular plural
  • conglăsuiește
  • conglăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conglăsuiesc
 (să)
  • conglăsuiesc
  • conglăsuiam
  • conglăsuii
  • conglăsuisem
a II-a (tu)
  • conglăsuiești
 (să)
  • conglăsuiești
  • conglăsuiai
  • conglăsuiși
  • conglăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • conglăsuiește
 (să)
  • conglăsuiască
  • conglăsuia
  • conglăsui
  • conglăsuise
plural I (noi)
  • conglăsuim
 (să)
  • conglăsuim
  • conglăsuiam
  • conglăsuirăm
  • conglăsuiserăm
  • conglăsuisem
a II-a (voi)
  • conglăsuiți
 (să)
  • conglăsuiți
  • conglăsuiați
  • conglăsuirăți
  • conglăsuiserăți
  • conglăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • conglăsuiesc
 (să)
  • conglăsuiască
  • conglăsuiau
  • conglăsuiră
  • conglăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conglăsuire, conglăsuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi conglăsui DEX '98 DEX '09

conglăsui, conglăsuiescverb

etimologie:
  • Con- + glăsui (probabil după limba germană übereinstimmen sau limba rusă soglasitsea). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.