CONGLUTINÁ, conglutinéz, vb. I. Tranz. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. – Din fr. conglutiner, lat. conglutinare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONGLUTINÁ ~éz tranz. A face să se conglutineze; a coagula; a închega. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONGLUTINÁ se ~eáză intranz. (despre substanțe organice lichide) A deveni vâscos; a căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă și cea solidă); a se închega; a se coagula; a se prinde. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. [< fr. conglutiner, cf. it., lat. conglutinare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLUTINÁ vb. tr. a face dens; vâscos; a coagula. (< fr. conglutiner, lat. conglutinare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLUTINÁ vb. v. coagula, închega.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conglutiná vb., ind. prez. 1 sg. conglutinéz, 3 sg. și pl. conglutineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conglutinéz v. tr. (lat. conglútino, -áre. V. gluten, aglutinez). Fac lipicĭos ca cleĭu: unele veninurĭ conglutinează sîngele. Încleĭ, lipesc; a conglutina marginile uneĭ rănĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink