CONGLOMERAT, conglomerate, s. n. Rocă sedimentară consolidată, formată din fragmente rotunjite de roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc.; conglomerație. ♦ Fig. Amestec, îmbinare de elemente eterogene. – Din fr. conglomérat.

conglomerat sn [At: MARIAN-TIȚEICA, FIZ. I, 133 / Pl: ~e / E: fr conglomérat] 1 (Glg) Rocă sedimentară consolidată, formată din sfarâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc. Si: conglomerație (2). 2 (Fig) Amestec de elemente eterogene.

CONGLOMERAT, conglomerate, s. n. Rocă sedimentară consolidată, formată din sfărâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc.; conglomerație. ♦ Fig. adunătură, amestec, îmbinare de elemente eterogene. – Din fr. conglomérat.

CONGLOMERAT, conglomerate, s. n. 1. Rocă de agregație formată prin transport din sfărîmăturile rotunjite ale altor roci mai vechi și cimentate cu argilă, var, silice etc. [Excursioniștii] ciocăneau conglomerate Și pe sub albele portaluri ieșeau din peșteri dărîmate. ANGHEL-IOSIF, C. M. 1120. 2. Fig. Adunătură, amestec, îmbinare nesistematică a unor elemente eterogene. Un conglomerat de cazane, de tuburi, de țevi și scări în spirală. BOGZA, A. Î. 63.

CONGLOMERAT s.n. 1. Rocă sedimentară formată prin cimentarea pietrișurilor și a prundișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (Tehn.) Masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (Ec.) Formă de monopol rezultată prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (Fig.) Adunătură, îngrămădire de lucrări diferite. [< fr. conglomérat, cf. lat. conglomeratus].

CONGLOMERAT s. n. 1. rocă sedimentară detritică, formată prin cimentarea bolovănișurilor și pietrișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (tehn.) masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (ec.) formă de monopol prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (fig.) îngrămădire de lucrări, de aspecte diferite. (< fr. conglomérat)

CONGLOMERAT ~e n. 1) Rocă sedimentară formată din fragmente ale unor roci mai vechi, cimentate cu calcar pe cale naturală. 2) fig. Reunire de lucruri diferite; corp din elemente eterogene; amestec; amestecătură. /<fr. conglomérat, lat. conglomeratus

conglomerat n. Geol. stâncă formată din fragmente reunite printr’un ciment.

*conglomerát n., pl. e (lat. con-glomeratum). Geol. Grămădeală naturală de substanțe minerale diverse strîns lipite: această stîncă e un conglomerat. Fig. Grup (politic maĭ ales) compus din fel de fel de oamenĭ. V. concrețiune.

conglomera vtr [At: V. ROM. sept-oct. 1935, 102 / Pzi: ~rez / E: fr conglomérer, lat conglomero, -are] 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) îngrămădi într-o masă unică.

CONGLOMERA vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. [< fr. conglomérer, lat. conglomerare – a îngrămădi].

CONGLOMERA vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. (< fr. conglomérer, lat. conglomerare)

*conglomeréz v. tr. (lat. conglómero, -áre. V. ghem). Pun împreună, reunesc într’o singură grămadă.

conglomerat s. n., pl. conglomerate

conglomerat s. n., pl. conglomerate

conglomerat s. n., pl. conglomerate

conglomera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conglomerez, 3 conglomerează; conj. prez. 1 sg. să conglomerez, 3 să conglomereze

conglomera (a ~) vb., ind. prez. 3 conglomerează

conglomera vb., ind. prez. 1 sg. conglomerez, 3 sg. și pl. conglomerează

CONGLOMERAT s. (GEOL.) (rar) conglomerație.

CONGLOMERAT s. (GEOL.) (rar) conglomerație.

conglomerat, (engl.= conglomerate) rocă detritică din categoria psefitelor (ruditelor), formată din particule rotunjite, cu dimensiuni mai mari de 2 mm (pietrișuri, bolovănișuri), legate prin intermediul unei matrice sau al unui ciment. C. este o rocă compactă cu aspect de pietriș litificat și, de obicei, masivă; în funcție de natura petrografică a elementelor, se deosebesc: c. oligomictice caracterizate prin compoziție litologică uniformă (c. cuarțoase, c. calcaroase etc.) și c. polimictice (poligene) alcătuite din fragmente de roci magmatice, metamorfice și sedimentare. Var. genetice: c. intraforma-ționale, alcătuite din fragmente netransportate, care se găsesc pe un substrat din care au provenit, și c. extraformaționale, constituite din elemente care au suferit un proces de transport și depunere. C. apar asociate cu dep. fluviatile, lacustre și marine (c. de transgresiune și c. de regresiune). C. în care particulele clastice domină cantitativ liantul sunt denumite orto c. (sau ortorudite), iar c. dominate calitativ de liant (matrice sau ciment) sunt denumite para c. (sau pararudite). V. și brecie și tillit.