4 definiții pentru conglobație
Explicative DEX
CONGLOBAȚIE s.f. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cît mai convingătoare. [< fr. conglobation, cf. lat. conglobatio].
CONGLOBAȚIE s. f. figură retorică, acumulare de probe, pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. (< fr. conglobation, lat. conglobatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
conglobație s. f., g.-d. art. conglobației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
conglobație (fr. conglobation „îngrămădire”), figură retorică constând dintr-o acumulare de probe – replică prin care se combate partea adversă, folosindu-se o serie de fapte, aspecte, motive – enumerate ostentativ, pentru ca argumentarea să fie cât mai copleșitoare (I).
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: conglobație
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
conglobațiesubstantiv feminin
- 1. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. DN
etimologie:
- conglobation DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.