opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONGIARIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium].

CONGIARIU, -IE adj. Care se referă la congiariu (1). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarius].

CONGIARIU, -IE I. adj. care se referă la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ◊ distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați). (< lat. congiarium)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

congiariu2 (rar) [riu pron. rĭu] (desp. -gi-a-) s. n., art. congiariul; pl. congiarii, art. congiariile (desp. -ri-i-)

congiariu1 (rar) [riu pron. rĭu] (desp. -gi-a-) adj. m., f. congiarie (desp. -ri-e); pl. m. și f. congiarii

congiariu2 (rar) [riu pron. rĭu] (-gi-a-) s. n., art. congiariul; pl. congiarii, art. congiariile (-ri-i-)

congiariu1 (rar) [riu pron. rĭu] (-gi-a-) adj. m., f. congiarie (-ri-e); pl. m. și f. congiarii

congiariu s. n. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĭu], art. congiariul; pl. congiarii, art. congiariile (sil. -ri-i-)

congiariu adj. m. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĭu], f. congiarie (sil. -ri-e); pl. m. și f. congiarii

Intrare: congiariu (adj.)
congiariu1 (adj.) adjectiv
  • silabație: con-gi-a-riu info
  • pronunție: congiarĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congiariu
  • congiariul
  • congiariu‑
  • congiarie
  • congiaria
plural
  • congiarii
  • congiariii
  • congiarii
  • congiariile
genitiv-dativ singular
  • congiariu
  • congiariului
  • congiarii
  • congiariei
plural
  • congiarii
  • congiariilor
  • congiarii
  • congiariilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: congiariu (s.n.)
congiariu2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: con-gi-a-riu info
  • pronunție: congiarĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congiariu
  • congiariul
  • congiariu‑
plural
  • congiarii
  • congiariile
genitiv-dativ singular
  • congiariu
  • congiariului
plural
  • congiarii
  • congiariilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

congiariu, congiarieadjectiv

etimologie:

congiariu, congiariisubstantiv neutru

  • 1. istorie Vas cu o capacitate de un congiu. DN
  • 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. DN
    • 2.1. Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.