CONGENITÁL, -Ă, congenitali, -e, adj. Care există în momentul nașterii; din naștere, înnăscut. – Din fr. congénital.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de irene_bujenita | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGENITÁL ~ă (~i, ~e) (despre proprietăți, trăsături, particularități) Care se trag din viața intrauterină; din naștere; înnăscut. Malformație ~ă. Cretin ~. /<fr. congénital
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGENITÁL, -Ă adj. Din naștere, înnăscut. [< fr. congénital, cf. lat. congenitus – născut odată cu...].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGENITÁL, -Ă adj. din naștere, înnăscut, ereditar. (< fr. congénital)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGENITÁL adj. v. înnăscut.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

congenitál adj. → genital
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*congenitál, -ă adj. (d. lat. con-génitus, născut împreună, cu sufixu -al; fr. congénital. V. genital). Din născare, pe care-l aĭ de la naștere (vorbind de particularitățile organice saŭ fiziologice): boală congenitală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink