8 definiții pentru congeminație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONGEMINAȚIE s. f. (Biol.) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.
congeminație sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr congemination, lat congeminatio] (Rar) Formație dublă simultană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONGEMINAȚIE s. f. (Rar) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de irene_bujenita
- acțiuni
CONGEMINAȚIE s.f. (Rar) Formație dublă simultană; redublare.[1] [Gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination].
- Termen inexistent în dicționar. — gall
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONGEMINAȚIE s. f. formație dublă simultană; redublare. (< fr. congémination, lat. congeminatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
congeminație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. congeminația (desp. -ți-a), g.-d. congeminații, art. congeminației
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
congeminație (rar) (-ți-e) s. f., art. congeminația (-ți-a), g.-d. congeminații, art. congeminației
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
congeminație s. f. (sil. -ți-e), art. congeminația (sil. -ți-a), g.-d. congeminații, art. congeminației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
congeminațiesubstantiv feminin
- 1. Formație dublă simultană. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- congeminatio MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- congémination MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.