CONFORMISM s. n. Atitudinea conformistului; acceptare mecanică, necritică și supunere formală, docilă, față de orice obiceiuri, idei, hotărâri etc. – Din fr. conformisme.

conformism sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr conformisme] Respectare strictă și nestrictă a normei, a tradiției, a moralei curente, a unor idei prestabilite etc.

CONFORMISM s. n. Atitudinea conformistului; acceptare mecanică, necritică și supunere formală, docilă, neprincipială față de orice obiceiuri, idei, hotărâri etc. – Din fr. conformisme.

CONFORMISM s. n. Atitudine oportunistă, nesinceră și formală care se caracterizează prin conformarea, împotriva convingerilor proprii, la ordinele sau îndrumările primite.

CONFORMISM s.n. Atitudine oportunistă, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri sau în conformarea la ordinele sau îndrumările primite, împotriva convingerilor proprii. [Cf. fr. conformisme].

CONFORMISM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (< fr. conformisme)

CONFORMISM n. 1) Respect absolut și servil față de tradiție și față de uzanțele sociale. 2) Atitudine pasivă. /<fr. conformisme

conformism s. n.

conformism s. n.

conformism s. n.

CONFORMISM s. rigorism.

CONFORMISM s. rigorism.