CONFLUENȚĂ, confluențe, s. f. 1. Locul în care se unesc două sau mai multe cursuri de apă. 2. Fig. Loc de întâlnire, contact. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. confluence.

confluență sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 141 / P: ~lu-en~ / Pl: ~țe / E: fr confluence, it confluenza] 1 Locul în care se unesc două sau mai multe cursuri de apă. 2 (Fig) Punct în care se intersectează două curente, idei etc.

CONFLUENȚĂ, confluențe, s. f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence.

CONFLUENȚĂ, confluențe, s. f. Locul de întîlnire a două cursuri de apă. Confluența Oltului cu Dunărea. ◊ Fig. Cele dinții pasări sălbatice, călătorind spre sud, se învîrteau sus, într-o confluență a vînturilor. CAMILAR, TEM. 337.

CONFLUENȚĂ s.f. Loc unde se unesc două cursuri de apă. ♦ (Fig.) Loc de întîlnire; contact, întîlnire. [< it. confluenza, cf. lat. confluentia].

CONFLUENȚĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi ghețari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia)

CONFLUENȚĂ ~e f. Loc de unire a două ape curgătoare. ~a râurilor. [G.-D. confluenței; Sil. -flu-en-] /<fr. confluence

confluență f. locul unde se împreună două cursuri de apă.

*confluénță f., pl. e (lat. con-fluentia). Locu unde se împreună două rîurĭ.

confluență (desp. -flu-en-) s. f., g.-d. art. confluenței; pl. confluențe

confluență (flu-en-) s. f., g.-d. art. confluenței; pl. confluențe

confluență s. f. → fluență

CONFLUENȚĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)

CONFLUENȚĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)