2 definiții pentru confiteor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFITEOR s.n. Rugăciune catolică în timpul liturghiei sau înainte de împărtășanie. [Pron. -te-or. / < lat. confiteor – eu declar, cuvînt cu care începe această rugăciune].
CONFITEOR s. n. rugăciune catolică spusă în timpul liturghiei sau înainte de împărtășanie. (< lat. confiteor, eu mărturisesc)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: confiteor
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
confiteorsubstantiv neutru
- 1. Rugăciune catolică în timpul liturghiei sau înainte de împărtășanie. DN
etimologie:
- confiteor DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.