16 definiții pentru configurație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFIGURAȚIE, configurații, s. f. Formă exterioară a unui lucru; înfățișare. ♦ Totalitatea relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme din aceeași categorie. – Din fr. configuration, lat. configuratio.

configurație sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 160, 11/2 / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr configuration] 1 Formă exterioară a unui lucru Si: înfățișare. 2 Totalitate a relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeași categorie.

CONFIGURAȚIE, configurații, s. f. Formă exterioară a unui lucru; înfățișare. ♦ Totalitatea relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeași categorie. – Din fr. configuration, lat. configuratio.

CONFIGURAȚIE, configurații, s. f. Formă exterioară a unui lucru; înfățișare. Configurația unui teren. ♦ Totalitatea relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme din aceeași categorie. Configurația planetară.Care au fost urmările războiului asupra configurației lumii capitaliste? Lanțul imperialist s-a rupt în punctul său cel mai slab și a luat ființă, pe a șasea parte a globului, primul stat socialist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 11/2. – Pronunțat: -ți-e.

CONFIGURAȚIE s.f. Înfățișare, formă exterioară a unui lucru. ♦ Totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. [Gen. -iei. / cf. fr. configuration, lat. configuratio].

CONFIGURAȚIE s. f. 1. formă exterioară a unui lucru; înfățișare, aspect. ◊ totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. 2. așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjuncție a planetelor. (< fr. configuration, lat. configuratio)

CONFIGURAȚIE ~i f. 1) Formă exterioară; aspect general; conformație; constituție. 2) Ansamblu de relații externe între părțile componente ale unui complex. [Art. configurația; G.-D. configurației; Sil. -ți-e] /<fr. configuration, lat. configuratio, ~onis

configurațiune sf vz configurație

configurați(un)e f. forma exterioară a unui corp.

*configurațiúne f. (lat. configurátio, -ónis). Formă exterioară, aspect: configurațiunea pămîntuluĭ. – Ob. -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

configurație (desp. -ți-e) s. f., art. configurația (desp. -ți-a), g.-d. art. configurației; pl. configurații, art. configurațiile (desp. -ți-i-)

configurație (-ți-e) s. f., art. configurația (-ți-a), g.-d. art. configurației; pl. configurații, art. configurațiile (-ți-i-)

configurație s. f. → figurație

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONFIGURAȚIE s. 1. aspect, conformație, fizionomie, formă, înfățișare, profil, structură, (rar) făptură. (~ unui continent.) 2. v. relief.

CONFIGURAȚIE s. aspect, conformație, fizionomie, formă, înfățișare, profil, structură, (rar) făptură. (~ terenului.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONFIGURÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Înfățișare, formă exterioară a unui lucru. ♦ Mod de dispunere și organizare a elementelor și conexiunilor în cadrul unui sistem. C. presupune stabilirea unor invarianți ai raporturilor dintre componentele sistemului. ♦ (CHIM.) Mod de aranjare a liganzilor (substituienților) în jurul unui element de chiralitate moleculară (carbon asimetric, axă de chiralitate etc.). Pentru stabilirea c. se folosește fie un etalon simplu de c. definită, față de care se stabilesc înrudirile configurative, fie un etalon intern (de ex. un atom chiral din aceeași moleculă, pentru care se admite o anumită c., configurația celorlalți rezultînd în raport cu a acestuia). În stabilirea ordinii liganzilor se consideră prioritățile după numerele atomice descrescătoare ale atomilor direct legați de elementul de chiralitate.

Intrare: configurație
configurație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • configurație
  • configurația
plural
  • configurații
  • configurațiile
genitiv-dativ singular
  • configurații
  • configurației
plural
  • configurații
  • configurațiilor
vocativ singular
plural
configurațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • configurațiune
  • configurațiunea
plural
  • configurațiuni
  • configurațiunile
genitiv-dativ singular
  • configurațiuni
  • configurațiunii
plural
  • configurațiuni
  • configurațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

configurație, configurațiisubstantiv feminin

  • 1. Formă exterioară a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Configurația unui teren. DLRLC
    • 1.1. Totalitatea relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme din aceeași categorie. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Configurația planetară. DLRLC
      • format_quote Care au fost urmările războiului asupra configurației lumii capitaliste? Lanțul imperialist s-a rupt în punctul său cel mai slab și a luat ființă, pe a șasea parte a globului, primul stat socialist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 11/2. DLRLC
  • 2. Așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule. MDN '00
  • 3. astronomie astrologie Conjuncție a planetelor. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.