CONFESÓR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. – Din fr. confesseur, lat. confessor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFESÓR ~i m. rel. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; duhovnic. /<fr. confesseur, lat. confessor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFESÓR s.m. Preot care spovedește; duhovnic. [Cf. fr. confesseur, lat. confessor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFESÓR s. m. preot care spovedește; duhovnic. (< fr. confesseur, lat. confessor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFESÓR s. v. duhovnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

confesór s. m., pl. confesóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*confesór m. (lat. con-fessor. V. profesor). Preut [!] care ascultă o mărturisire, duhovnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink