CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. (Li vr.) De confesiune. – Din confesa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFESÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de confesiune. [< confes(iune) + -iv].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFESÍV, -Ă adj. cu caracter de confesiune. (< confes/a/ + -iv)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
confesív adj. m., pl. confesívi; f. sg. confesívă, pl. confesíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
confesív, -ă adj. (livr.) Cu caracter de confesiune ◊ „În seria articolelor confesive semnalăm credo-ul lui Gheorghe Tomozei «Pentru cine scriu».” Luc. 15 I 72 p. 3 (din confes[iune] + -iv; I. Iordan în SCL 2/60 p. 182 – atestări din 1960, SCL 3/61 p. 308, M. Avram în SMFC IV p. 104; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink