CONFESIONÁL1, confesionale, s. n. Cabină amenajată în biserica catolică, unde preotul spovedește pe credincioși. [Pr.: -si-o-] – Din fr. confessional, it. confessionale.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFESIONÁL2, -Ă, confesionali, -e, adj. Care este în legătură cu o confesiune religioasă. [Pr.: -si-o-] – Din fr. confessionnel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFESIONÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de o confesiune; de confesiune. [Sil. -si-o-] /<fr. confessionnel
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFESIONÁL2 ~e n. (în biserica catolică) Cabină amenajată special, unde preotul oficiază ritualul spovedaniei. [Sil. -si-o-] /<fr. confessionnal, it. confesionale
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFESIONÁL, -Ă adj. Care aparține confesiunilor religioase. // s.n. (La catolici) Loc (în biserică) unde preotul ascultă spovedania. [Pron. -si-o-. / < fr. confessionnal, cf. it. confessionale].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFESIONÁL1 s. n. cabină într-o biserică catolică de unde preotul ascultă spovedania. (< fr. confessionnal, it. confessionale)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFESIONÁL2, -Ă adj. 1. care aparține unei confesiuni religioase. 2. care are caracterul unei confesiuni (1). (< fr. confessionnel)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
confesionál adj. m. (sil. -si-o-), pl. confesionáli; f. sg. confesionálă, pl. confesionále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
confesionál s. n. (sil. -si-o-), pl. confesionále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*confesional, -ă adj. (fr. confessionnel, it. confessionale. V. pro-fesional). Relativ la o confesiune religioasă. S. n., pl. e (fr. confessionnal). Un fel de gherită [!] în care se pune preutu [!] catolic ca să-l asculte pe cel ce se spovedește.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink