opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFECȚIONER, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

CONFECȚIONER, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

confecționer, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr confectionneur] 1-2 (Muncitor) care lucrează confecții (2).

CONFECȚIONER, -Ă s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de confecții. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionneur].

CONFECȚIONER, -Ă s. m. f. 1. muncitor în confecții. 2. muncitor specializat în confecționarea unor piese. (< fr. confectionneur)

confecționer, -ă s. m. f. Muncitor specializat în confecționarea unor piese, haine etc. ◊ „D. M., confecționeră la Întreprinderea de confecții [...]” R.l. 30 XI 81 p. 6; v. și sculer-matrițer (1973) (din fr. confectionneur; DN3 – alt sens)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

confecționer (desp. -ți-o-) s. m., pl. confecționeri

*confecționer (-ți-o-) s. m., pl. confecționeri

confecționer adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționeri; f. sg. confecționeră, pl. confecționere

Intrare: confecționer (adj.)
confecționer1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-ner info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confecționer
  • confecționerul
  • confecționeru‑
  • confecționeră
  • confecționera
plural
  • confecționeri
  • confecționerii
  • confecționere
  • confecționerele
genitiv-dativ singular
  • confecționer
  • confecționerului
  • confecționere
  • confecționerei
plural
  • confecționeri
  • confecționerilor
  • confecționere
  • confecționerelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: confecționer (s.m.)
confecționer2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ți-o-ner info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confecționer
  • confecționerul
  • confecționeru‑
plural
  • confecționeri
  • confecționerii
genitiv-dativ singular
  • confecționer
  • confecționerului
plural
  • confecționeri
  • confecționerilor
vocativ singular
  • confecționerule
  • confecționere
plural
  • confecționerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confecționer, confecționerisubstantiv masculin
confecționeră, confecționeresubstantiv feminin
confecționer, confecționerăadjectiv

  • 1. (Muncitor) care lucrează confecții. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
  • 2. Muncitor specializat în confecționarea unor piese. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.