opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFECȚIONARE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.

CONFECȚIONARE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.

confecționare sf [At: GHICA, S. 71 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: confecționa] 1-2 Prelucrare a unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect Si: confecție (1), confecționat1.

CONFECȚIONARE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. Ce talent avea el pentru confecționarea arcelor de nuiele cu săgeți de șindrilă! GHICA, S. 71. Pronunțat: -ți-o-.

CONFECȚIONARE s.f. Acțiunea de a confecționa; întocmire, fabricare. [Pron. -ți-o-. / < confecționa].

CONFECȚIONA, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionner.

CONFECȚIONA, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionner.

confecționa vt [At: PAS, Z. IV, 134 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr confectionner] 1 A prelucra un material sau un semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2 (Irn) A face (sau a lucra) ceva în grabă, superficial.

CONFECȚIONA, confecționez, vb. I. Tranz. A produce, a face, a lucra, a fabrica. Croitorul confecționează un costum. – Pronunțat: -ți-o-.

CONFECȚIONA vb. I. tr. A lucra, a produce; a fabrica. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionner].

CONFECȚIONA vb. tr. a lucra, a produce; a întocmi. ◊ a fabrica în serie îmbrăcăminte sau încălțăminte. (< fr. confectionner)

A CONFECȚIONA ~ez tranz. 1) (materiale sau semifabricate) A prelucra în vederea obținerii unui obiect. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) A produce în serie (la o fabrică sau la o uzină); a fabrica. [Sil. -ți-o-] /<fr. confectionner

confecționà v. a face pe de-a întregul: a confecționa o mașină, o stofă.

*confecționéz v. tr. (fr. confectionner). Fac, fabric: a confecționa o stofă, o haĭnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

confecționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționării; pl. confecționări

confecționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționării; pl. confecționări

confecționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. confecționării; pl. confecționări

confecționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. confecționez, 3 confecționează; conj. prez. 1 sg. să confecționez, 3 să confecționeze

confecționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 confecționează

confecționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. confecționez, 3 sg. și pl. confecționează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONFECȚIONARE s. confecție, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)

CONFECȚIONARE s. confecție, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)

CONFECȚIONA vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)

CONFECȚIONA vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)

Intrare: confecționare
confecționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confecționare
  • confecționarea
plural
  • confecționări
  • confecționările
genitiv-dativ singular
  • confecționări
  • confecționării
plural
  • confecționări
  • confecționărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: confecționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confecționa
  • confecționare
  • confecționat
  • confecționatu‑
  • confecționând
  • confecționându‑
 singular plural
  • confecționează
  • confecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confecționez
 (să)
  • confecționez
  • confecționam
  • confecționai
  • confecționasem
a II-a (tu)
  • confecționezi
 (să)
  • confecționezi
  • confecționai
  • confecționași
  • confecționaseși
a III-a (el, ea)
  • confecționează
 (să)
  • confecționeze
  • confecționa
  • confecționă
  • confecționase
plural I (noi)
  • confecționăm
 (să)
  • confecționăm
  • confecționam
  • confecționarăm
  • confecționaserăm
  • confecționasem
a II-a (voi)
  • confecționați
 (să)
  • confecționați
  • confecționați
  • confecționarăți
  • confecționaserăți
  • confecționaseți
a III-a (ei, ele)
  • confecționează
 (să)
  • confecționeze
  • confecționau
  • confecționară
  • confecționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confecționare, confecționărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a confecționa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: alcătuire fabricare lucrare întocmire
    • format_quote Ce talent avea el pentru confecționarea arcelor de nuiele cu săgeți de șindrilă! GHICA, S. 71. DLRLC
etimologie:
  • vezi confecționa DEX '09 DEX '98 DN

confecționa, confecționezverb

  • 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). DEX '09 DEX '98
  • 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: executa fabrica face lucra produce întocmi
    • format_quote Croitorul confecționează un costum. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.