10 definiții pentru coneț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONEȚ s. n. (Înv. și reg.) 1. Sfârșit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a omorî. 2. Șotie, boroboață. – Din sl. konĭcĭ.
coneț sm [At: DA / Pl: ? / E: bg конец] 1 (Înv) Sfârșit. 2 (Reg; îe) A face (sau a pune) cuiva ~ul A omorî. 3 (Fig; reg) Moarte. 4 (Reg) Șotie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONEȚ s. n. (Înv. și reg.) 1. Sfârșit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî. 2. Șotie, boroboață. – Din sl. konĭcĭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de florin_buhai
- acțiuni
coneț n. Mold. sfârșit: (ironic): na, că fi-am făcut conețul CR. [Slav. KONĬȚĬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
conéț n., pl. urĭ saŭ e (vsl. konĭcĭ, rus. konéc, sfîrșit. V. concină). Vechĭ. Sfîrșit. Azĭ. Mold. Fam. A-ĭ face conețu, a-ĭ pune capăt, a o sfîrși.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coneț (înv., reg.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coneț (înv., reg.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coneț s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONEȚ s. v. cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coneț s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |