opțiuni
  • info

10 definiții pentru coneț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONEȚ s. n. (Înv. și reg.) 1. Sfârșit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a omorî. 2. Șotie, boroboață. – Din sl. konĭcĭ.

coneț sm [At: DA / Pl: ? / E: bg конец] 1 (Înv) Sfârșit. 2 (Reg; îe) A face (sau a pune) cuiva ~ul A omorî. 3 (Fig; reg) Moarte. 4 (Reg) Șotie.

CONEȚ s. n. (Înv. și reg.) 1. Sfârșit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî. 2. Șotie, boroboață. – Din sl. konĭcĭ.

coneț n. Mold. sfârșit: (ironic): na, că fi-am făcut conețul CR. [Slav. KONĬȚĬ].

conéț n., pl. urĭ saŭ e (vsl. konĭcĭ, rus. konéc, sfîrșit. V. concină). Vechĭ. Sfîrșit. Azĭ. Mold. Fam. A-ĭ face conețu, a-ĭ pune capăt, a o sfîrși.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coneț (înv., reg.) s. n.

coneț (înv., reg.) s. n.

coneț s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONEȚ s. v. cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.

coneț s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIT.

Intrare: coneț
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coneț
  • conețul
  • conețu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • coneț
  • conețului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conețsubstantiv neutru

învechit regional
  • 1. Sfârșit. DEX '98
    sinonime: sfârșit
    • chat_bubble A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor. DEX '09
      sinonime: omorî
  • 2. Boroboață, șotie. DEX '09 DEX '98
    sinonime: boroboață șotie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.