8 definiții pentru conduplicație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDUPLICAȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.

CONDUPLICAȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.

conduplicație sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr conduplication] 1 (Bot) Stare a unui organ conduplicat. 2 (Înv) Repetiție a unui cuvânt la începutul sau la sfârșitul unei fraze.

CONDUPLICAȚIE s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiție a unui cuvînt la sfîrșitul sau la începutul unei fraze. [Gen. -iei, var. conduplicațiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio].

CONDUPLICAȚIE s. f. 1. stare a unui organ conduplicat. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. (< fr. conduplication, lat. conduplicatio)

CONDUPLICAȚIUNE s.f. v. conduplicație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conduplicație (desp. -du-pli-, -ți-e) s. f., art. conduplicația (desp. -ți-a), g.-d. art. conduplicației; pl. conduplicații, art. conduplicațiile (desp. -ți-i-)

conduplicație (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. conduplicația (-ți-a), g.-d. art. conduplicației; pl. conduplicații, art. conduplicațiile (-ți-i-)

conduplicație s. f. (sil. -pli; -ți-e), art. conduplicația (sil. -ți-a), g.-d. art. conduplicației; pl. conduplicații, art. conduplicațiile (sil. -ți-i-)

Intrare: conduplicație
conduplicație substantiv feminin
  • silabație: con-du-pli-ca-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conduplicație
  • conduplicația
plural
  • conduplicații
  • conduplicațiile
genitiv-dativ singular
  • conduplicații
  • conduplicației
plural
  • conduplicații
  • conduplicațiilor
vocativ singular
plural
conduplicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conduplicațiune
  • conduplicațiunea
plural
  • conduplicațiuni
  • conduplicațiunile
genitiv-dativ singular
  • conduplicațiuni
  • conduplicațiunii
plural
  • conduplicațiuni
  • conduplicațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conduplicație, conduplicațiisubstantiv feminin

  • 1. botanică Stare a unui organ conduplicat. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.