CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDUCTÁNȚĂ ~e f. Mărime care definește capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau a unui circuit. /<fr. conductance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDUCTÁNȚĂ s. f. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenței. (< fr. conductance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

conductánță s. f., g.-d. art. conductánței; pl. conductánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink