4 definiții pentru condromalacie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
condromalacie sf [At: DN3 / P: ~ci-e / Pl: ~ii / E: fr chondromalacie] (Med) Înmuiere a cartilajelor.
CONDROMALACIE s.f. (Med.) Înmuiere a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. chondromalacie, cf. gr. chondros – cartilaj, malakia – înmuiere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDROMALACIE s. f. ramolisment al cartilajelor. (< fr. chondromalacie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CONDRO- „cartilaj, cartilaginos”. ◊ gr. khondros „cartilaj” > fr. chondro-, engl. id., germ. id. > rom. condro-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă cartilaginoasă tînără; sin. condroplast (1); ~cit (v. -cit), s. n., celulă cartilaginoasă, de formă sferică, avînd un nucleu mare, veziculos și excentric și o citoplasmă densă; ~claste (v. -clast), s. n. pl., celule care realizează resorbția cartilajului; ~clazie (v. -clazie), s. f., proces de resorbție a țesutului cartilaginos prin acțiunea condroclastelor; ~displazie (v. dis-, v. -plazie), s. f., afecțiune a osificării cartilajelor; sin. discondroplazie; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., anomalie congenitală a osificării endocondriale; ~fit (v. -fit), s. n., excrescență cartilaginoasă prin metaplazia țesutului de granulație; ~fore (v. -for), s. n. pl., cefalopode dibranhiate decapode, cu cochilia cornoasă și redusă la un scut dorsal; ~gen (v. -gen1), adj., care produce țesut cartilaginos; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a țesutului cartilaginos; ~grafie (v. -grafie), s. f., descrierea cartilajelor; ~id (v. -id), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu aspect de cartilaj; condrioid*. 2. s. n. pl., Substanțe complexe, compuse din proteine în amestec cu polizaharide și care intră în structura cartilajelor; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere a țesutului cartilaginos; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care tratează despre cartilaje; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a cartilajelor; ~mer (v. -mer), s. n., 1. Segment cartilaginos al coloanei vertebrale embrionare. 2. Vertebră cartilaginoasă; ~mucoid (v. muco-, v. -id), s. n., substanță proteică aflată în cartilaje; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a cartilajului; ~patie (v. -patie), s. f., maladie a cartilajelor; ~plast (v. -plast), s. n., 1. Condroblast*. 2. Cavitate în care este plasat condrocitul; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a cartilajelor distruse; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui cartilaj.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
condromalaciesubstantiv feminin
- 1. Înmuiere a cartilajelor. DN
etimologie:
- chondromalacie DN