CONDROID s. n. v. condroidă.

CONDROID, -Ă I. adj. cu aspect de cartilaj. II. s. f. pl. substanțe complexe compuse din proteine cu polizaharide, care intră în structura cartilajelor. (< fr. chondroïde/s/)

CONDROIDĂ, condroide, s. f. Substanță complexă, compusă din proteine în amestec cu polizaharide și care intră în structura cartilajelor. [Var.: condroid s. n.] – Din fr. condroïde.

condroide snp [At: DEX² / P: ~dro-i~ / E: chondroïde] Substanțe complexe, compuse din proteine în amestec cu polizaharide și care intră în structura cartilajelor.

CONDROIDE s. n. pl. Substanțe complexe, compuse din proteine în amestec cu polizaharide și care intră în structura cartilajelor. – Din fr. condroïde.

CONDROIDE s.n.pl. Substanțe complexe, compuse din proteine în amestec cu polizaharide, care intră în structura cartilajelor. [Pron. -dro-i-, sg. condroid. / < fr. condroïdes].

!condroid (cu aspect de cartilaj) adj. m. (lobul ~), pl. condroizi; adj. f. (tumoră ~), s. f. condroidă, pl. condroide

condroid s. n., pl. condroide

condroidă s. f., g.-d. art. condroidei; pl. condroide

CONDRO- „cartilaj, cartilaginos”. ◊ gr. khondros „cartilaj” > fr. chondro-, engl. id., germ. id. > rom. condro-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă cartilaginoasă tînără; sin. condroplast (1); ~cit (v. -cit), s. n., celulă cartilaginoasă, de formă sferică, avînd un nucleu mare, veziculos și excentric și o citoplasmă densă; ~claste (v. -clast), s. n. pl., celule care realizează resorbția cartilajului; ~clazie (v. -clazie), s. f., proces de resorbție a țesutului cartilaginos prin acțiunea condroclastelor; ~displazie (v. dis-, v. -plazie), s. f., afecțiune a osificării cartilajelor; sin. discondroplazie; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., anomalie congenitală a osificării endocondriale; ~fit (v. -fit), s. n., excrescență cartilaginoasă prin metaplazia țesutului de granulație; ~fore (v. -for), s. n. pl., cefalopode dibranhiate decapode, cu cochilia cornoasă și redusă la un scut dorsal; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce țesut cartilaginos; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a țesutului cartilaginos; ~grafie (v. -grafie), s. f., descrierea cartilajelor; ~id (v. -id), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu aspect de cartilaj; condrioid*. 2. s. n. pl., Substanțe complexe, compuse din proteine în amestec cu polizaharide și care intră în structura cartilajelor; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere a țesutului cartilaginos; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care tratează despre cartilaje; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a cartilajelor; ~mer (v. -mer), s. n., 1. Segment cartilaginos al coloanei vertebrale embrionare. 2. Vertebră cartilaginoasă; ~mucoid (v. muco-, v. -id), s. n., substanță proteică aflată în cartilaje; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a cartilajului; ~patie (v. -patie), s. f., maladie a cartilajelor; ~plast (v. -plast), s. n., 1. Condroblast*. 2. Cavitate în care este plasat condrocitul; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a cartilajelor distruse; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui cartilaj.

CONDROÍDE (< fr.; {s} gr. khondros „cartilaj” + eidos „aspect”) s. n. pl. Substanțe complexe, compuse din proteine conjugate cu un anumit tip de mucopolizaharide (acizi condroitin sulfurici) și care intră în structura cartilajelor.