CONDIMENTÁT, -Ă, condimentați, -te, adj. (Despre mâncări, alimente) care conține (multe) condimente. – V. condimenta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁT adj. iute, picant, piperat, (reg.) papricat. (O mâncare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁ, condimentez, vb. I. Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din condiment.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONDIMENTÁ ~éz tranz. (mâncăruri, preparate culinare) A trata cu condimente. /Din condiment
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁ vb. I. tr. A da gust bucatelor prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. [< condiment].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁ vb. tr. a da gust bucatelor prin adăugare de condimente. (< fr. condimenter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

condimentá vb., ind. prez. 1sg. condimentéz, 3 sg. și pl. condimenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink