CONDIMENTÁRE, condimentări, s. f. Acțiunea de a condimenta. – V. condimenta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁ, condimentez, vb. I. Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din condiment.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁR, -Ă, condimentari, -e, adj. (Rar) Folosit drept condiment. – Din fr. condimentaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONDIMENTÁ ~éz tranz. (mâncăruri, preparate culinare) A trata cu condimente. /Din condiment
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de condimente; propriu condimentelor. /<fr. condimentaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁ vb. I. tr. A da gust bucatelor prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. [< condiment].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁR, -Ă adj. (Liv.) Care se folosește drept condiment. [Cf. fr. condimentaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁ vb. tr. a da gust bucatelor prin adăugare de condimente. (< fr. condimenter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIMENTÁR, -Ă adj. folosit drept condiment. (< fr. condimentaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

condimentá vb., ind. prez. 1sg. condimentéz, 3 sg. și pl. condimenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

condimentár adj. m., pl. condimentári; f. sg. condimentáră, pl. condimentáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink