opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDIL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

CONDIL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

condil sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr condyle] (Atm) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase.

CONDIL s.m. Ieșitură, vîrf, proeminență a unui os prin care se face articulația. [< fr. condyle, cf. gr. kondylos – articulație].

CONDIL1 s. m. proeminență osoasă articulată. (< fr. condyle)

CONDIL ~i m. Proeminență osoasă. ~ femural. /<fr. condyle

*condíl n., pl. e (vgr. kóndylos. V. condeĭ). Anat. Unflătură la capătu oaselor, cum e la femur, la falcă ș. a.

CONDIL2(O)- elem. „vârf, proeminență, condil”. (< fr. condyl/o/-, cf. gr. kondylos)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

condil s. m., pl. condili

!condil s. m., pl. condili

condil s. m., pl. condili

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONDIL-, v. CONDILO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui condil anatomic.

-CONDIL „vîrf, articulație, proeminență”. ◊ gr. kondylos „vîrf, articulație” > fr. -condyle > rom. -condil.

CONDILO- „vîrf, proeminență, condil”. ◊ gr. kondylos „vîrf, umflătură” > fr. condylo-, engl. id., it. condilo-, germ. kondylo- > rom. condilo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe noduroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., intervenție ortopedică de realizare a unui pinten osos care se introduce în cavitatea existentă; ~id (v. -id), adj., care are forma unui condil; ~pode (v. -pod), s. n. pl., animale nevertebrate chitinoase, prevăzute cu picioare articulate; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui condil.

Intrare: condil (s.m.)
condil1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condil
  • condilul
  • condilu‑
plural
  • condili
  • condilii
genitiv-dativ singular
  • condil
  • condilului
plural
  • condili
  • condililor
vocativ singular —
plural —
Intrare: condilo
prefix (I7-P)
  • condilo
condil2 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • condil
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condil, condilisubstantiv masculin

  • 1. anatomie (Adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

condiloelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „vârf, proeminență, condil”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.