O definiție pentru condicțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*condicțiúne f. (lat. condíctio, -ónis, fixarea uneĭ zile, anunțarea uneĭ sărbătorĭ. V. dicțiune). Jur. Acțiune personală pin care se cere restituirea averiĭ dobîndite fără cauză (codu civil, 998).
Intrare: condicțiune
condicțiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||