5 definiții pentru condicăreasă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDICĂREASĂ, condicărese, s. f. (Înv.) Soție de condicar. – Condicar + suf. -easă.

CONDICĂREASĂ, condicărese, s. f. (Înv.) Soție de condicar. – Condicar + suf. -easă.

condicărea sf [At: FILIMON, O. II, 597 / Pl: ~ese / E: condicar + -easă] (Iuz) Soție de condicar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

condicărea (înv.) s. f., g.-d. art. condicăresei; pl. condicărese

condicărea (înv.) s. f., g.-d. art. condicăresei; pl. condicărese

condicărea s. f., g.-d. art. condicăresei; pl. condicărese

Intrare: condicăreasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condicărea
  • condicăreasa
plural
  • condicărese
  • condicăresele
genitiv-dativ singular
  • condicărese
  • condicăresei
plural
  • condicărese
  • condicăreselor
vocativ singular
  • condicărea
  • condicăreaso
plural
  • condicăreselor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condicărea, condicăresesubstantiv feminin

  • 1. învechit Soție de condicar. MDA2 DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Condicar + sufix -easă. MDA2 DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.