CONDICĂREÁSĂ, condicărese, s. f. (Înv.) Soție de condicar. – Condicar + suf. -easă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

condicăreásă s. f., g.-d. art. condicărései; pl. condicărése
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink