CONDIȚIONÁL, -Ă, condiționali, -e, adj. Care este supus unei condiții; care cuprinde o condiție. ◊ (Psih.) Excitant condițional = excitant care, sincronizat în mai multe repetiții cu un reflex înnăscut, sfârșește prin a da naștere singur unui efect (motor, secretor etc.) identic cu al acestui reflex, determinând astfel formarea unui reflex condiționat. (Gram.) Propoziție condițională = propoziție subordonată care exprimă o acțiune de a cărei îndeplinire depinde realizarea acțiunii din propoziția regentă. Mod condițional = mod personal care exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de o condiție; supus unei condiții; ipotetic. Eveniment ~. Consimțământ ~. ◊ Propoziție ~ă propoziție secundară indicând o condiție de realizarea căreia depinde efectuarea acțiunii din propoziția regentă. Mod ~ mod personal care exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții. [Sil. -ți-o-] /<fr. conditionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIȚIONÁL, -Ă adj. Supus unor condiții; care cuprinde o condiție. ◊ Excitant condițional = excitant care, sincronizat în mai multe repetiții cu un reflex înnăscut, sfârșește prin a produce singur un efect identic cu cel al acestui reflex; propoziție condițională (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă condiția realizării acțiunii din propoziția regentă; conjuncție condițională = conjuncție care introduce o propoziție condițională; mod condițional (și s.n.) = mod al verbului care exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. conditionnel, it. condizionale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIȚIONÁL, -Ă adj. supus unor condiții; care cuprinde o condiție. ♦ stimul ~ = stimul care declanșează un reflex condiționat; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o condiție, o ipoteză de a cărei îndeplinire depinde realizarea acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție condițională; mod ~ (și s. n.) = mod al verbului care exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții. (< fr. conditionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDIȚIONÁL, -Ă, condiționali, -e, adj. Care este supus unei condiții; care cuprinde o condiție. ◊ (Psih.) Excitant condițional = excitant care, sincronizat în mai multe repetiții cu un reflex înnăscut, sfârșește prin a produce singur un efect (motor, secretor etc.) identic cu al acestui reflex, determinând astfel formarea unui reflex condiționat. (Gram.) Propoziție condițională = propoziție subordonată arătând o acțiune de a cărei îndeplinire depinde realizarea acțiunii din propozitia regentă. Mod condițional = mod care exprimă acțiunea ca dorită sau ca eventuală. [Pr.: -ți-o-]. – După fr. conditionnel.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink

Condițional ≠ necondițional
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

condiționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. condiționáli; f. sg. condiționálă, pl. condiționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*condiționál, -ă adj. (mlat. conditionalis, cl. -cionalis). Supus unor condițiunĭ: promisiune condițională. S. n., pl. e. Gram. Un mod care servește să arate că acțiunea e supusă uneĭ condițiunĭ: aș veni dac´aș putea (fără virgulă!); dac´aș putea, aș veni (V. optativ). Particulă condițională, care arată o condițiune, ca dacă. Adv. În mod condițional.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink