căutare avansată
Din totalul de 26 sunt afișate 18 definiții pentru condescendent, condescendenta, condescendență   declinări

CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNȚĂ, condescendențe, s. f. Purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, aroganță. – Din fr. condescendance.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de iacobpompilia | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNȚĂ s. f. Purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeție. – Din fr. condescendance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de MihaelaStan | Semnalează o greșeală | Permalink

condescendént adj. m., pl. condescendénți; f. condescendéntă, pl. condescendénte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

condescendénță s. f., g.-d. art. condescendénței; pl. condescendénțe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNT adj. v. respectuos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNȚĂ s. v. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNT ~tă (~ți, ~te) Adj. Care manifestă bunăvoință; plin de respect; respectuos. /<fr. condescendant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNȚĂ f. 1) Caracter condescendent. 2) Sentiment de stimă înaltă față de o persoană; deferență; considerație; cinste. 3) fig. Aere de superioritate. /<fr. condescendance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNT, -Ă adj. Care are o atitudine de bunăvoință față de un inferior. [< fr. condescendant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNȚĂ s.f. Atitudine care presupune bunăvoință, amabilitate, de pe o poziție de superioritate, chiar ușor disprețuitoare. [< fr. condescendance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNT, -Ă adj. care manifestă condescendență. (< fr. condescendant)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNȚĂ s. f. atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență. ♦ (peior.) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate. (< fr. condescendance)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine de respect sau de bunăvoință față de cineva.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDESCENDÉNȚĂ s. f. Purtare plină de consi­derație; respect. Nici măcar atîta condescendență pentru prefectul județului. DUMITRIU, B. F. 40.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

condescendént adj. → descendent
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

condescendénță s. f. → descendență
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink