3 intrări
35 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (7)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDAMNAT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. – V. condamna.
CONDAMNAT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. – V. condamna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
condamnat2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. II, 34 / V: ~dem~ / Pl: ~ați, ~e / E: condamna] 1-2 smf, a (Persoană) care a fost osândită printr-o sentință. 3 a Criticat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
condamnat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: condamna] (Rar) 1-2 Condamnare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDAMNAT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osîndită printr-o sentință judecătorească. Aș fi vrut să-i spun că de un an și jumătate viața mea e o viață de spion și condamnat. CAMIL PETRESCU, P. 150.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDAMNAT, -Ă s.m. și f. Osîndit, pedepsit (printr-o sentință judecătorească). [< condamna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDAMNAT, -Ă s. m. f. osândit (printr-o hotărâre judecătorească). (< condamna)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONDAMNAT ~tă (~ți ~te) m. și f. Persoană supusă la o pedeapsă prin judecată; persoană care ispășește o pedeapsă. /v. a condamna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condamnat a. și m. cel în contra căruia s’a rostit o condamnare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDAMNA, condamn, vb. I. Tranz. 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nicio speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Din fr. condamner.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
condamna vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 373 / V: (înv) ~dem~ / Pzi: condamn / E: fr condamner, lat condamno, -are] 1 A osândi printr-o sentință judecătorească. 2 A dezaproba. 3 A constrânge. 4 A considera pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5 A bloca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
condemna v vz condamna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
condemnat, ~ă a vz condamnat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDAMNA, condamn, vb. I. Tranz. 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Din fr. condamner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDAMNA, condamn, vb. I. Tranz. 1. A osîndi, printr-o sentință judecătorească, a supune unei pedepse, a pronunța o pedeapsă împotriva cuiva. A condamna pe cineva la închisoare. ▭ Cu Nicola la barcă mai era și un arab din Tunis, condamnat pe douăzeci de ani. BART, E. 276. De ce-i condamnat Vișan? – întrebai pe: grefier. VLAHUȚĂ, O. A. 146. 2. A exprima o dezaprobare severă (față de cineva sau ceva); a blama, a veșteji. Războită este odios popoarelor și ele condamnă cu asprime orice guvern, orice om politic care prin acțiunile sale creează o primejdie pentru menținerea păcii, provoacă agravarea situației internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. În numele apărării păcii și colaborării dintre state, poporul nostru condamnă pregătirile pentru dezlănțuirea unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. 3. (Cu privire la un bolnav) A considera că nu mai are nici o scăpare. Doctorii o condamnaseră definitiv. BART, E. 383.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDAMNA vb. I. tr. 1. A pronunța o hotărîre de pedepsire; a osîndi, a pedepsi. 2. A blama; a dezaproba. 3. A constrînge, a obliga la ceva. 4. A declara imposibilă vindecarea unui bolnav, a sorti pieirii (un bolnav). 5. A bloca (o fereastră, o ușă etc.). [P.i. condamn. / < fr. condamner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDAMNA vb. tr. 1. a osândi printr-o hotărâre judecătorească, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o ușă etc.). (< fr. condamner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONDAMNA condamn tranz. 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a osândi. 2) (fapte, acțiuni, persoane etc.) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fără nici o speranță de salvare. 4) A interzice în mod formal. Legea condamnă bigamia. 5) înv. (uși, ferestre etc.) A astupa definitiv. /<fr. condamner, lat. condemnare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condamnà v. 1. a osândi, a rosti o judecată în contra cuiva: a condamna la doi ani de închisoare; 2. a blama, a dezaproba: condamn sentimentele sale; 3. a reduce, a obliga: mă condamnă la tăcere; 4. a condamna pe un bolnav, a declara boala-i mortală; 5. a condamna o ușă, a o închide pentru totdeauna.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*condámn și condémn, a -á v. tr. (fr. condamner, it. condannare, d. lat. condemnare. – Condeamnă, să condemne. V. damnez, indemnitate). Osîndesc, pronunț o sentență contra cuĭva. Fig. Reprob: a condamna o opiniune. Declar perdut fără speranță: un bolnav condamnat de medicĭ. Astup, încuĭ pe tot-de-a-una: a condamna o ușă. Reduc, oblig: condamnat la tăcere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*condémn, V. condamn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!condamnat adj. m., s. m., pl. condamnați; adj. f., s. f. condamnată, pl. condamnate corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
condamnat s. m., pl. condamnați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condamnat s. m., pl. condamnați
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condamna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. condamn, 3 condamnă; conj. prez. 1 sg. să condamn, 3 să condamne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
condamna (a ~) vb., ind. prez. 3 condamnă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condamna vb., ind. prez. 1 sg. condamn, 3 sg. și pl. condamnă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condamn, -nat prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONDAMNAT adj., s. 1. adj. (JUR.) osândit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 2. s. (JUR.) deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) 3. adj. v. incurabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONDAMNAT adj., s. 1. adj. (JUR.) osîndit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 2. s. (JUR.) deținut, ocnaș, osîndit, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) 3. adj. incurabil, nevindecabil, (înv.) necurabil. (Un bolnav ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Condamnat ≠ grațiat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONDAMNA vb. 1. (JUR.) a osândi, a pedepsi, (înv. și reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare.) 2. v. dezaproba. 3. v. constrânge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONDAMNA vb. 1. (JUR.) a osîndi, a pedepsi, (înv. și reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare.) 2. a blama, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.) 3. a constrînge, a forța, a obliga, a sili, (pop.) a osîndi. (M-a ~ la inactivitate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A condamna ≠ a dezvinovăți, a grația, a ierta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
condamna (condamn, condamnat), vb. – 1. A pronunța o condamnare. – 2. A învinui, a blama. – 3. A bloca. Lat. condemnare (sec. XIX), cu vocalismul din fr. condamner. – Der. condamnabil, adj. (reprobabil); condamnați(un)e, s. f. (condamnare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A CONDAMNA LA ÎNCHISOARE a arde, a ciuguli, a da la Maica Precista, a îmbarca, a împodobi, a încălța, a înfla, a înșuruba, a potcovi, a pune la secret, a vătui.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
condamnat, condamnațisubstantiv masculin condamnată, condamnatesubstantiv feminin condamnat, condamnatăadjectiv
- 1. (Persoană) care a fost osândită printr-o sentință judecătorească. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Aș fi vrut să-i spun că de un an și jumătate viața mea e o viață de spion și condamnat. CAMIL PETRESCU, P. 150. DLRLC
-
etimologie:
- condamna DEX '09 DEX '98 DN
condamna, condamnverb
- 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: osândi pedepsi antonime: dezvinovăți grația ierta
- A condamna pe cineva la închisoare. DLRLC
- Cu Nicola la barcă mai era și un arab din Tunis, condamnat pe douăzeci de ani. BART, E. 276. DLRLC
- De ce-i condamnat Vișan? – întrebai pe: grefier. VLAHUȚĂ, O. A. 146. DLRLC
-
- 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Războiul este odios popoarelor și ele condamnă cu asprime orice guvern, orice om politic care prin acțiunile sale creează o primejdie pentru menținerea păcii, provoacă agravarea situației internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. DLRLC
- În numele apărării păcii și colaborării dintre state, poporul nostru condamnă pregătirile pentru dezlănțuirea unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. DLRLC
-
- 3. A obliga la ceva. DNsinonime: constrânge obliga
- 4. A interzice în mod formal. NODEXsinonime: interzice
- Legea condamnă bigamia. NODEX
-
- 5. A considera un bolnav pierdut, fără nicio speranță de salvare. DEX '09 DLRLC DN
- Doctorii o condamnaseră definitiv. BART, E. 383. DLRLC
-
etimologie:
- condamner DEX '09 DEX '98 DN