CONDAMNÁBIL, -Ă, condamnabili, -e, adj. Care merită să fie condamnat, dezaprobat; reprobabil. – Din fr. condamnable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDAMNÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi condamnat; în stare de a fi condamnat; reprobabil. Făptă ~ă. /<fr. condamnable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDAMNÁBIL, -Ă adj. Care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil. [Cf. fr. condamnable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDAMNÁBIL, -Ă adj. care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil. (< fr. comdamnable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDAMNÁBIL adj. blamabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărâtor, rușinător. (O faptă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Condamnabil ≠ necondamnabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

condamnábil adj. → damnabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*condamnábil și condemn- adj. (fr. condamnable, lat. condemnabilis). Care poate fi saŭ merită să fie condamnat: faptă condamnabilă. Adv. În mod condamnabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink