2 definiții pentru condacarion
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
condacarion (Biz.) (< gr. ϰονταϰάριον, kondacarion), cartea care cuprinde condacele* sărbătorilor din cursul unui an. La români, alături de tropare* și de alte cântări, condacele în notație (IV) muzicală au fost tipărite mai ales în volumul numit Sobornicariu*.
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
condacarion, condacarioane s. n. Carte bisericească de cult, care cuprinde condacele sărbătorilor din cursul unui an. – Din gr. kondakarion.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: condacarion
condacarion substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)