CONCUPISCÉNT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. Care are înclinări către plăceri senzuale, trupești; luxurios. – Din fr. concupiscent, it. concupiscente.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCUPISCÉNT, -Ă adj. Înclinat către plăceri trupești, senzuale; senzual. [Cf. fr. concupiscent, it. concupiscente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCUPISCÉNT, -Ă adj. care prezintă concupiscență. (< fr. concupiscent, lat. concupiscens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCUPISCÉNT adj. (livr.) luxurios. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

concupiscént adj. m., pl. concupiscénți; f. sg. concupiscéntă, pl. concupiscénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink