CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink

CONCUBÍN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. /<fr. concubine, lat. concubinus
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăiește în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

CONCUBÍN, -Ă s.m. și f. Cel care trăiește în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăș de pat].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

CONCUBÍN s. v. amant.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

concubín s. m., pl. concubíni
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink