CONCRETIZÁ, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦ Tranz. și refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Din fr. concrétiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONCRETIZÁ ~éz tranz. 1) A prezenta în mod concret. 2) A face să se concretizeze. /<fr. concrétiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONCRETIZÁ se ~eáză intranz. A căpăta o formă concretă; a deveni material; a se materializa. /<fr. concrétiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCRETIZÁ vb. I. tr. A înfățișa în mod concret. ♦ tr., refl. (Cu privire la idei, planuri etc.) A (se) materializa, a (se) realiza practic. [< fr. concrétiser, cf. it. concretizzare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCRETIZÁ vb. I. tr. a da un sens, un caracter concret. II. tr., refl. a (se) materializa, a (se) realiza practic. (< fr. concrétiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCRETIZÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) 2. v. finaliza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A concretiza ≠ a abstractiza
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

concretizá vb., ind. prez. 1 sg. concretizéz, 3 sg. și pl. concretizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*concretizéz v. tr. (d. concret. Francejiĭ zic concréter, a solidifica). Daŭ un înțeles (un caracter) concret: în doŭă cuvinte îțĭ concretizează o ideĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink