2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCRET, -Ă, concreți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care poate fi perceput cu simțurile; real; care denumește obiecte perceptibile prin simțuri. ◊ Muzică concretă = muzică realizată pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatură electronică. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică, opusă abstractului, care desemnează latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și în spațiu. ♦ Precis, bine determinat. – Din fr concret.

concret, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 359 / Pl: ~eți, ~e / E: lat concretus, fr concret] 1-2 av, a (Într-un mod) care se poate percepe prin simțuri Si: palpabil, real. 3 a Care exprimă obiecte perceptibile prin simțuri. 4 a (Îs) Muzică ~ă Muzică prin care, folosind aparatura electronică, se urmărește realizarea unor noi valențe sonore, prin intermediul spectrului, vibrațiilor și dinamicii specifice. 5 a (D. substantive) Care denumește obiecte ce se percep cu simțurile. 6-7 av, a (într-un mod) bine determinat Si: precis. 8 sn (îoc abstract) Categorie filozofică desemnând latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor în timp și spațiu.

CONCRET, -Ă, concreți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care poate fi perceput cu simțurile; real; care exprimă obiecte perceptibile prin simțuri. ◊ Muzică concretă = muzică realizată pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatură electronică. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică, opusă abstractului, care desemnează latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și în spațiu. ♦ Precis, bine determinat. – Din fr. concret.

CONCRET, -Ă, concreți, -te, adj. 1. (În opoziție cu abstract) Care poate fi perceput cu simțurile; real. Ca să-și dea cetitorii și mai bine seama de puterea concretă de a zugrăvi a lui Coșbuc, să comparăm calul arab zugrăvit de el cu calul arab zugrăvit de Alecsandri. GHEREA. ST. CR. III 359. ◊ (Substantivat) Imaginile artistice oglindesc particularul și concretul în care se întruchipează generalul și tipicul. CONTEMPORANUL, S. II, 194-8, nr. 108, 5/4. ◊ (Gram.; despre substantive) Care exprimă obiecte perceptibile, prin simțuri. Cuvîntul «cal» este un substantiv concret. 2. Precis, bine determinat. Partidul cere organizațiilor de partid să conducă economia în mod concret și nu în general, să pătrundă în chestiunile specifice fiecărei ramuri a economiei naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2683. Ziarele au arătat în mod concret cum vor putea fi valorificare resursele locale din diferite raioane, pentru realizarea planului de electrificare. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/4. ◊ (Adverbial) E un spectacol care arată concret, punînd la contribuție preciziunea materiei, cît de mare era în fostul imperiu deosebirea dintre clasele stăpînitoare și prea umilitul popor. BOGZA, C. O. 317.

CONCRET adj. 1. (Op. abstract) Care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ◊ Muzică concretă = muzică care, folosind aparatura electronică, urmărește realizarea unor noi valențe sonore, prin intermediul spectrului, vibrațiilor și dinamicii specifice. ♦ (Despre substantive) Care denumește obiecte ce se percep cu simțurile. 2. Precis, (bine) determinat. // s.n. Categorie filozofică desemnînd latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și spațiu. [< lat. concretus, cf. fr. concret, it. concreto, rus. konkretnîi].

CONCRET, -Ă I. adj. 1. care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ◊ (despre substantive) care denumește obiecte perceptibile prin simțuri. ♦ muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis, (bine) determinat. II. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însușiri, laturi ale obiectelor și fenomenelor. (< fr. concret, lat. concretus)

CONCRET ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care există în realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu simțurile; real; material; perceptibil; sesizabil. 2) Care exprimă realitatea cu claritate; lipsit de confuzii. Spirit ~. Idee ~tă. Imagine ~tă. /<fr. concret, lat. concretus

concret a. 1. Gram. se zice de termenul ce deseamnă o calitate unită cu obiectul ei: apa caldă e un termen concret, căldura e un termen abstract; 2. Aritm. număr la care s’exprimă telul unităților: 20 de oameni; 3. solid, în opozițiune cu lichid: camforul e un uleiu concret.

*concrét, -ă adj. (lat. con-crétus, d. con-, împreună, și créscere, a crește). Dens, condensat: uleĭ concret. Gram. Termin concret, care exprimă o calitate unită cu subĭectu, pe cînd abstract nu arată de cît calitatea singură: casă albă (concret), albeață (abstract). Aritm. Număr concret, al căruĭ fel de unitate e hotărît, ca: 10 metri. Adv. În mod concret.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concret1 adj. m., pl. concreți; f. concre, pl. concrete

concret1 adj. m., pl. concreți; f. concretă, pl. concrete

concret adj. m., pl. concreți; f. sg. concretă, pl. concrete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCRET adj. 1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. v. real. 3. determinat, precis. (Oferă-mi câteva fapte ~ pentru a putea găsi soluția.) 4. v. efectiv.

CONCRET adj. 1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. palpabil, real. (Lumea ~.) 3. determinat, precis. (Oferă-mi cîteva fapte ~ pentru a putea găsi soluția.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONCRET, -Ă adj. (< lat. concretus, cf. fr. concret, it. concreto): în sintagmele adjectiv concret, adverb concret, cuvânt concret, determinant concret, determinare concretă, enunț concret, limbă concretă, parte de vorbire concretă, prepoziție cu semnificație concretă, sens concret, structură concretă, substantiv concret și verb concret (v.).

concretă, muzică ~, muzică realizată pe baza unui complex de sunete, incluzând atât sunete* muzicale cât și zgomote*, care în această concepție devin obiecte sonore*. Fiecare obiect sonor se realizează prin înregistrări* speciale, în care sunetul (zgomotul) este variat, prelucrat mecanic (schimbarea vitezei de turației a benzii magnetice, reverberații*, ecou [1] etc.), fiind astfel perceptibil ca un tot ce gravitează în jurul unui centru de interes. Aceste obiecte sonore joacă rolul pe care îl au notele* în muzica obișnuită. Fiind însă cazuri particulare, complexitatea lor nu permite utilizarea notației* normale, c. rămânând o muzică perceptibilă doar sonor, oral, liberă de schematism (atât cât nu se reduce singură la schemă). C. există prin însăși sursa sonoră și utilizează teoretic toate sursele imaginabile, deci este o muzică a concretului sonor, de unde și denumirea. C. a fost inventată și teoretizată (1948) de Pierre Schaeffer, la Radiodifuziunea fr. Cu un grup de colaboratori (printre care D. Milhaud, S. Varèse, H. Scherchen, O. Messiaen, P. Henry, P. Arthuis, P. Boulez, M. Constant), dar mai ales cu J. Poullin au fost puse la punct diferite aparate care permit valorificarea resurselor obiectelor sonore, transformându-le în diferite moduri pentru a obține „o melodie”. Audiția c. este legată de reproducerea prin difuzoare*, ceea ce a dus la realizarea unor procedee care să creeze iluzia sursei sonore deplasabile în spațiu (v. stereofonie). Cercetătorii și creatorii în acest domeniu au realizat câteva lucrări pe baza tehnicii c. Sunt cunoscute lucrări de P. Schaeffer ca Symphonie pour un homme seul sau Voile d’Orphée de P. Henry și Le crabe qui jouait avec la mer de P. Anthuis, etc. Percepută ca un curent estetic-tehnic înnoitor în muzica sec. 20, c. a fost deja depășită de alte curente (ex. muzica electronică*) în căutarea ineditului muzical.

Intrare: concret (adj.)
concret1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concret
  • concretul
  • concretu‑
  • concre
  • concreta
plural
  • concreți
  • concreții
  • concrete
  • concretele
genitiv-dativ singular
  • concret
  • concretului
  • concrete
  • concretei
plural
  • concreți
  • concreților
  • concrete
  • concretelor
vocativ singular
plural
Intrare: concret (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concret
  • concretul
  • concretu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • concret
  • concretului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concret, concreadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care poate fi perceput cu simțurile; care denumește obiecte perceptibile prin simțuri. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ca să-și dea cetitorii și mai bine seama de puterea concretă de a zugrăvi a lui Coșbuc, să comparăm calul arab zugrăvit de el cu calul arab zugrăvit de Alecsandri. GHEREA. ST. CR. III 359. DLRLC
    • format_quote Imaginile artistice oglindesc particularul și concretul în care se întruchipează generalul și tipicul. CONTEMPORANUL, S. II, 194-8, nr. 108, 5/4. DLRLC
    • format_quote Cuvântul «cal» este un substantiv concret. DLRLC
    • 1.1. Muzică concretă = muzică realizată pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatură electronică. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Bine determinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: precis
      • format_quote Partidul cere organizațiilor de partid să conducă economia în mod concret și nu în general, să pătrundă în chestiunile specifice fiecărei ramuri a economiei naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2683. DLRLC
      • format_quote Ziarele au arătat în mod concret cum vor putea fi valorificare resursele locale din diferite raioane, pentru realizarea planului de electrificare. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/4. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial E un spectacol care arată concret, punînd la contribuție preciziunea materiei, cît de mare era în fostul imperiu deosebirea dintre clasele stăpînitoare și prea umilitul popor. BOGZA, C. O. 317. DLRLC
etimologie:

concretsubstantiv neutru

  • 1. Categorie filozofică, opusă abstractului, care desemnează latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și în spațiu. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.